Saptamana 106
Queen (2014) 

queen-film-cu-calatorii

Am vazut filmul acesta inainte sa plec in vacanta, dar mi-a placut atat de mult incat il tin minte perfect, zici ca l-as fi vazut ieri. Este vorba despre Rani, o tanara din New Delhi care se pregateste de nunta. E fericita ca urmeaza sa se casatoreasca cu baiatul ce a curtat-o mult timp inainte ca EL sa se mute la Londra si desi relatia lor a fost pusa incercarii (datorita distantei) simte ca in sfarsit viata ei o va lua pe calea ce buna. Pregatirile de nunta sunt in toi, neamurile incep deja ceremonia Serii de Henna, cand primeste un telefon de la Vijay, viitorul sot, sa se intalneasca in cafenea. Vestea ca nu mai vrea sa o ia de nevasta o lasa fara suflare si desi plange si se roaga de el, nu mai e nimic de facut. Practic in acest moment incepe cu adevarat filmul si lunga ei calatorie, cand dupa zile in care a stat inchisa in casa, plangand, se hotaraste sa mearga singura in luna de miere pe care o rezervasera impreuna, in care ea a ales Paris, iar el Amsterdam.

Acum va dati seama ca nu e tocmai putin lucru sa te pornesti singura, la 20 si ceva de ani, in Europa, mai ales cand faci parte dintr-o familie conservatoare, iar tu esti fiica dulce si docila pe care toti o rasfatau. Daca pana acum am vazut in numeroase filme socul cultural pe care il au europenii sau americanii in India, de data asta vedem cum stau lucrurile invers, socul cultural pe care il simte Rani (din greu) o data ajunsa la Paris. Camera exagerat de mica de hotel, sunetele suspecte din timpul noptii, limba pe care nu o intelege, mancarea ciudata si prietena VijayLaxmi (menajera la hotel) o tanara libertina si frumoasa foc care o introduce pe Rani in sanul petrecerilor in stil european si o face sa-si schimbe putin atitudinea si sa nu mai fie atat de "complexata". Tot VijayLaxmi e cea ce se ocupa de rezervarea ei pentru Amsterdam, asa ajunge Rani sa faca cunostinta cu viata din Hostel si cum e sa stai intr-o camera cu 3 baieti. Desi la inceput are parte de nenumarate intamplari stanjenitoare, in final cei 3 baieti devin cei mai buni prieteni si ghizi ai ei astfel ca reuseste sa vada orasul atat din punct de vedere turistic cat si local. Sa vedeti voi soc cand ajunge in -> Cartierul Rosu :))

V-am rezumat foarte pe scurt filmul, care de fapt e mult mai complex (tine 2h 30 min) din care aproximativ 2h se petrece in vacanta ei. Desi e un film putin fortat (in sensul ca sunt unele intamplari ce simti ca sunt artificiale, cum ar fi menajera tocmai din INDIA?!) e un film foarte bun din punct de vedere a calatoriei. Prezinta foarte frumos  socul cultural dar si  cum e sa calatoresti singura. In accelasi timp va promite o calatorie virtuala prin Paris si Amsterdam, doua orase total diferite!

***Filmul il gasiti pe net aici -> Queen Online subtitrat in romana

film-cu-calatorii-queen

L-ati vazut? V-a placut?
Click aici pentru a vedea mai multe ->FILME CU CALATORII
 Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)

Am inceput vacanta cu o scurta incursiune in Bucuresti. In sfarsit dupa 2 ani de pregatiri, am ajuns sa vad capitala prin filtru turistic. Trei zile pe care le-am petrecut ca un calator si am incercat sa descopar frumusetea Bucurestiului intr-un mod unic, de aceea am ales un hotel de poveste, unul din cele 3 hoteluri emblematice pentru Bucuresti (Hotel Capitol, Hotel du Bulevard si Hotel Capsa) care au scris istorie si care in zilele lor de glorie au fost sufletul topografic si moral al orasului.

hotel-capitol-aliceee

Hotel Capitol e situat pe Calea Victoriei  NR. 29, bulevardul central al orasului, care dateaza din 1600, de-a lungul careia se afla unele dintre cele mai aratoase case boieresti, magazine de lux, hoteluri, pravalii, edificii politice impunatoare dar si cateva obiective turistice ce merita vazute:  Muzeul National de istorie (unde se afla Tezaurul National), Muzeul National de arta (Palatul Regal), Muzeul Ceramicii si a sticlei (in Palatul Stirbei), Muzeul George Enescu (in Palatul Cantacuzino), Ateneul Roman, Teatrul Odeon si Pasajul Macca-Villacrosse. Insa mie cel mai mult mi-a placut ca era la doi pasi de centrul istoric si strada Lipscani pe care m-am plimbat in fiecare zi.

Hotel-Capitol-Bucuresti-review

Hotel Capitol, un hotel de poveste
Dupa cum am spus si mai sus, am ales hotelul fiindca mi-am dorit o experienta autentica. Hotel Capitol a fost deschis in 1901 fiind o legenda vie a Bucurestiului, un loc de intalnire a generatiei trecute, bunicii si strabunicii nostri, dar si multi clienti de vaza (artisti si literati, importanti oameni politici, scriitori, actori, gazetisti, pictori) care in anii lor de glorie frecventau Cafe Royal de la parterul Hotelului, o cafenea selecta simbol al "Micului Paris" in care doamnele coborau din trasuri in blanurile lor lungi, iar domnii la costum savurau aroma cafelei ce se impletea cu parfumul tigarilor de foi.
Azi cu toate ca hotelul respira prin toti porii istorie, indeplineste toate cerintele unui calator modern. Am ajuns la Hotel Capitol la ora 4 dimineata si-mi faceam probleme ca nu sunt imbracata adecvat si arat prea obosita dupa un drum lung, de 10 ore, pentru un hotel atat de select, de formal.

Hotel-Capitol-Bucuresti-receptie

Insa o data ce am trecut pragul hotelului am gasit o atmosfera relaxanta, personal prietenos (un receptioner tanar si simpatic) care m-a condus in camera mea recent renovata, foarte moderna, de la etajul 4, proiectata avand confortul oaspetilor in minte. O camera mare in mijlocul careia trona un pat king size de piele, in fata un tv cu ecran plat, noptiere, minibar, dulap, fotoliu si o baie pe masura, la fel de moderna si mai ales de curata. Pe birou ma astepta un mini Ghid cu Bucuresti (in care sunt prezentate obiectivele turistice de top si distanta de la hotel pana la ele) dar si o lista de obiecte gratuite ce se ofera la cerere (masa si fier de calcat, pahare, gheata, prosop, perna, kit de cusut, foarfeca, farfurii si tacamuri, adaptor priza, aparat de tantari, umbrela etc).


Hotel-Capitol-Bucuresti-camera

Un mare plus a camerei a fost si privelistea foarte frumoasa!

priveliste-hotel-capitol

Restaurantul Capitol, eleganta si rafinament in fiecare colt
Micul dejun l-am servit in restaurantul de la parter, in care o data ce intri ai impresia ca te-ai teleportat intr-un restaurant de lux din Paris. Tapetul foarte elegant, tesaturile bine alese, canapea din catifea verde, lumina difuza. Micul dejun e bufet suedez si include produse de patiserie "croassante cu unt & pain au chocolat" dar si numeroase sortimente pentru un mic dejun bogat, pe gustul romanilor: mezeluri, branzeturi, gem, miere si nutella, ochiuri, papara, carnaciori, salata, cereale cu lapte, cafea, ceai si suc de portocale.

hotel-capitol-bucuresti-restaurant

La pranz Meniul Zilei e doar 20 ron!
Un alt mare plus al hotelului e meniul de pranz pe care il poti lua de luni pana vineri pana la ora 15, indiferent daca sunteti sau nu cazati in hotel. Preparatele includ 2 sortimente de supe, 2 sortimente de salate, 2 de fel principal si 2 deserturi totul pe fundalul unui recital piano live. Este bufet suedez asa ca portiile le stabiliti voi! Din punctul meu de vedere pentru o asemenea ambianta pretul e modic, de aceea va recomand sa nu ratati experienta data viitoare cand treceti prin Bucuresti.

hotel-capitol-bucuresti-restaurant

Dupa 3 nopti la Hotel Capitol va spun sincer ca mi-a parut rau cand am plecat. M-am acomodat atat de rapid incat m-am simtit ca acasa, am iubit patul imens, pilota pufoasa si pernele moi. Ma gandeam in ultima dimineata, ca acesta a fost unul din hotelurile in care m-am simtit cel mai bine si a contribuit semnificativ la starea de bine care am simtit-o pe durata sederii in Bucuresti, despre care urmeaza sa va povestesc pe larg in zilele ce urmeaza. 

Pentru mai multe informatii si rezervari vizitati -> Site-ul Hotelului Capitol si pagina de Facebook ->HotelCapitolBucharest

Thanks for visiting, 

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

Vestea buna e ca ma aflu in Bucuresti si urmeaza sa pornesc in circuitul despre care am scris zilele trecute. Vestea proasta e ca desi am ales Croatia dupa ce toti mi-ati scris ce tara frumoasa este, m-am trezit prea tarziu si nu am mai prins loc. Asa se intampla cand aplici pe final, la spartul targului, mergi unde se mai poate. Norocul meu e ca totusi am prins ultimul circuit spre Turcia si chiar ma bucur fiindca port Orientul in suflet (dupa lungile vacante in Maroc) si sunt foarte curioasa cum va fi Turcia si daca va reusi sa ma cucereasca. 

aliceee-bucuresti


Cu ocazia acestei vacante, ma bucur sa imi implinesc si un vis mai vechi, sa reusesc sa fac turism in Capitala. Ce pot sa va spun pana acum e ca Bucurestiul e un oras superb care mi-a intrat in suflet in special datorita oamenilor pe care i-am intalnit aici, ca Muzeul Satului e mult mai mic decat ma asteptam, ca Hotel Capitol imi face sederea mai placuta in special fiindca se afla pe Calea Victoriei ( in buricul targului) dar si fiindca am o camera cu o priveliste superba spre bulevard, ca taxi-ul costa doar 1,39 lei/km (wow), ca nu am vazut pana acum nici un caine comunitar si ca Centrul Vechi e unul din cele mai animate din cate am vazut in viata mea! 

Pana acum am pornit cu dreptul in aceasta vacanta si asta ma bucura enorm! Dupa circuitul din Turcia voi reveni in Bucuresti, cand sper sa reusesc sa mai fac o plimbare in parc si sa ajung la ``Caru cu Bere`` (un local la care visez de foarte mult timp).

Thanks for visiting,


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

Ramadanul si Eid al Adha sunt cele mai importante Sarbatori religioase in Maroc. Astazi am sa va povestesc pe larg despre ce inseamna Sabatoarea Sacrificiului (Eid al Adha) pentru marocani si despre obiceiurile acestei Sarbatori. In primul rand data la care se tine este diferita in fiecare an, insa pentru marocani e simplu, se tine in data de 10 a celei de a 12-a luni din calendarul islamic si incepe dupa ce s-a incheiat "Hajj" (perelinajul de la Mecca -Arabia Saudita- ce tine timp de o luna si este cea mai mare manifestare a credintei islamice, fiecare musulman fiind dator sa ajunga macar o data in viata la Mecca conform Coranului). Din punct de vedere religios povestea spune ca Allah i-a spus lui Abraham sa il sacrifice pe Ismail, fiul lui in semn de recunostinta, iar acesta desi a fost ademenit sa nu faca asta si-a dus mai departe sacrificiul,dar Allah l-a oprit si i-a dat in schimb un miel sa-l omoare. Iar azi fiecare barbat insurat trebuie sa omoare un miel in semn de Sacrificiu, care apoi v-a fi impartit astfel: o treime merge la familie, o treime la prieteni si alte neamuri si o treime trebuie oferit celor sarmani, care nu si-au permis sa taie un animal fiindca in cele 4 zile a Sarbatorii Eid al Adha toata lumea trebuie sa consume miel. Activitatile cele mai importante din aceste zile sunt rugaciunile si sacrificarea mielului, dar evident in fiecare familie obiceiurile sunt putin diferite, ca la noi de Pasti si de Craciun. Esenta e aceasi dar fiecare sarbatoreste alfel. Iar in continuare o sa va povestesc cum sarbatorim in familia mea din Maroc, Eid al Adha.

sarbatorea-sarificiului-maroc

Pregatirea pentru Sarbatoare incepe de fapt cu cateva zile inainte cand vezi ca la fiecare colt de strada si fiecare piata de cartier se amenajeaza tarcuri pline cu miei. Barbatii incep sa mearga la piata si negocierile se tin lant. Mieii au cea mai scumpa carne din Maroc dar cu aceasta ocazie preturile cresc si mai mult asa ca multi fac un tur al pietelor pana sa se hotarasca asupra celui mai bun miel (adica cel mai mare si la pret cat mai bun). In timp ce mama face un tur al pietelor de condimente si comanda vreo 10 tavi de fursecuri sa ne ajunga in toate zilele de Sarbatoare. Rand pe rand vezi cum magazinele incep sa se inchida si toate afiseaza concediu in medie o saptamana sau 10 zile. Casablanca e un oras economic in care locuiesc oameni din toate colturile tarii, iar cu ocazia Sarbatorii toti se intorc acasa.

In ziua Sacrificiul Casablanca e un oras mort in care auzi doar bietele suflete cum urla parca stiind ca se apropie sfarsitul, ca e ultima lor zi. Pana la ora 11 cand plecam la bunica, unde urmeaza sa petrecem vad numeroase familii care Sarbatoresc in strada, in garaj, in parcare, etc. Peste tot sunt miei sacrificati, sange, mult sange, barbati ce jupoaie animalul legat pe o franghie sus, femei ce curata carnea, in timp ce tinerii si copii pregatesc gratarul. In drum spre bunica vad drumurile rosu stacojiu de la sangele scurs in siroaie, o imagine apocaliptica ce mi-o voi aminti mereu. Nu e o imagine prea placuta dar nici nu-mi place sa fiu ipocrita cat timp inca nu am devenit vegetariana. Consum carne si o fac cu buna stiinta si cel putin musulmanii taie carnea in stil halal (ii taie grumazul dintr-o singura taietura, iar sangele curge fara sa se coaguleze) astfel incat ii curma suferinta animalului, iar carnea e mai sanatoasa. In plus daca e sa ma gandesc bine si noi omoram de Craciun porcii, doar ca eu nu sunt obisnuita cu asemenea practici fiindca am crescut la oras si luam animalul din macelarii, la kg. 

Oricum cand am ajuns la bunica si am vazut cei 7 miei (1 din partea sotului, 1 al socrului si 5 ai unchilor) ce behaiau de mama focului in tarcul improvizat de pe acoperis mi s-a facut rau. Pe de o parte eram cu Kari in brate, atenta la nevoile lui, cum sa-i distrag atentia, pe unde sa ma fofilez sa nu vad macelul. Pe de alta parte ma gandeam ca poate trebuie sa dau si eu o mana de ajutor, sa pregatim "salonul" improvizat si el pe acoperis intr-un colt curat unde vom curata carnea si vom face gratarul. Femeile tinere se ocupa de adus sus saltelele, de imbracat pernele in tapiserie noua, curata, de aranjat prelata in caz ca ploua, baietii aduc sus mesele mari si rotunde in jurul carora ne strangem la fiecare Sarbatoare. E veselie mare, toata lumea povesteste, femeile rad, barbatii pregatesc cutitele, liagheanele, toata lumea munceste. Eu cobor jos unde bunica pregateste ceaiul in mai multe randuri sa ajunga pentru noi  toti (adica 20 de adulti si vreo 5-10 copii).

acoperis-casa-maroc

Cand urc sus cu ceaiul ma bucur ca toti miei sunt urcati pe funie, gata jupuiti, acum pot sta linistita. Sunt ca intr-o macelarie in aer liber, ma gandesc deja ce parte voi manca si ce bun va fi. Il las pe Kari cu barbatii, n-are nici o treaba,  nu stiu cat intelege dar e fericit ca e printre ei. Iar eu cu femeile urmaresc cum pregatesc condimentele, apoi incepem sa facem frigarui din maruntaie, asta fiind singura parte din miel ce se consuma in prima zi, pulpele si celelalte parti fiind consumate zilele urmatoare, sub forma unor retete elaborate, lungi si anevoioase. Treaba cu frigaruile dureaza vreo 4-5 ore desi avem trei gratare si facem vreo 20 o data, procesul e lung fiindca carnea e multa si noi suntem multi. Cand mieii sunt impartiti si primele portii sunt gata incepe masa. Prima data sunt serviti barbatii care stau toti in jurul unei mese rotunde, iar pe o farfurie imesa de ceramica frumos pictata ii servim cu frigarui si sos de menta. Marocanii consuma foarte multa carne, asa ca sunt fericiti caci cu ocazia acestei Sarbatori toti mananca pe saturate, cate 5-10 frigarui. A doua portie e pusa pe masa femeilor, unde tot asa mancam la comun. Apoi in continuare toata lumea mananca pe un fundal cu muzica orientala, rasete si fericire fiindca asa-i place lui Allah, oamenii veseli.

mancare-eid-barbeq-maroc

Totul se termina seara tarziu, dupa ce ne-am indulcit cu fursecuri pline cu migdale, fistic si curmale, dupa ce am baut cantitati industriale de ceai, am mancat cantitati industriale de frigarui din miel si am depanat amintiri de familie. In final pot spune ca am simtit o pace si o liniste sufleteasca dupa o asemenea zi, ca am multumit lui Allah pentru oportunitatea de a manca oaie, pentru ca am avut posibilitatea sa impartasim asta in familie si am daruit din inima celor saraci - si m-am bucurat sa vad ca Sarbatoarea asta nu este doar despre a ucide niste oi pentru a imita o poveste dintr-un text religios. M-am bucurat de atmosfera de Sarbatare si zilele urmatoare cand am fost invitati la masa la alte neamuri. Am mancat miel zile intregi si am ramas cu multe amintiri placute.

Thanks for visiting,

Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

A doua zi in Fes m-am trezit buimaca, uitandu-ma in jur speriata, in intuneric deplin. Cercetez pe sub plapuma dupa sotul meu dar de buna seama nu e in camera asa ca ma ridic cu greu si aprind lumina. Asta e un obicei prost in Maroc, faptul ca se trag jaluzelele si practic e intruneric bezna in casa chiar si la pranz. Pentru ei nu e o problema ca aud chemarile la rugaciune si se trezesc dar eu am dezvoltat o ignoranta totala la ele, nici nu le mai aud. Asa am reusit sa ma trezesc la ora 11, in unica mea zi pe care o aveam sa exploram orasul Fes.

fes-maroc-jurnal-calatorie

Trag hainele pe mine si merg la baie. Cand am intrat primul impuls a fost sa ies, crezand ca am gresit camera. Era o baie imensa, cat un dormitor la noi, extrem de curata si de luxoasa. A fost si prima data cand am vazut la cineva canapea plina de perne in baie. Arata exotic ca idee dar nu ii gasesc functionalitatea. Am intrat apoi in salon sa ma uit dupa sot, o camera mare cu coloane de marmura si canapea in stil marocan pe cei trei peretii, imbracata in tapiserie mov cu detalii florale albe. Deasupra 3 candelabre imense, cu cristale, dadeau o nota eleganta, de bal, incaperii. In final am auzit vocea sotului care venea de fapt din gradina, un colt de rai cu plante exotice si flori multicolore, alaturi de o fantana arteziana cu mozaic traditional si un loc de odihna prevazut cu aer conditionat prin niste umidificatoare ce atarnau ca niste lampi la fiecare colt al prelatei.



fes-maroc-musafiri

Toata lumea ma astepta sa luam micul dejun impreuna, lucru pentru care m-am rusinat stiind ca ei probabil sunt trezi de cateva ore. Am mancat pe terasa unde doamna casei ne-a umplut masa de bunatati la fel ca la nunta, fara exagerare. Fiind insarcinata si flamanda nu mai stiam din care sa aleg. Un fel de gogosi cu gem, cateva curmale, o cana fierbinte cu lapte, 2 bagrair cu miere si am zis pas.Ca la francezi, micul dejun in general e dulce. Am aflat mai tarziu ca doamna e cea care gateste si domnul spala vasele. La cat de perfect aratau toate, as fi zis ca sunt cumparate si la cat de eleganta si machiata e doamna as fi crezut ca oricum are bucatareasa.

In sfarsit, la pranz, cand caldura era mai mare am iesit sa ne plimbam prin oras. Desi am insistat ca e ok sa ne plimbam singuri, El Senor vorbise deja cu fiul lui sa ne faca un tur al orasului si sa ne povesteasca una alta despre Fes. Cum am iesit in strada, departe de zona cu "aer conditionat" am inceput sa inteleg ce inseamna 45 de grade. Curgeau apele pe mine si inca nu facusem nici un efort. Stiam ca urma sa fie o zi grea dar vroiam neaparat sa vad Fes-ul. Am facut repede cunostinta cu baiatul ce avea sa ne plimbe prin oras. Ne simteam ciudat, parca prea abuzam de bunatatea lor, dar am avut grija sa multumim de cate ori ni se dadea ocazia.

Tanarul ne-a povestit ca Fes e  al-4-lea oras ca marime din Maroc si e unul din orasele imperiale. Ca a fost ridicat de Moulay Idriss in anul 789 si centrul istoric a fost inclus in Patrimoniul UNESCO. Se spune despre Fes ca e cel mai spiritual, religios si traditional oras al Marocului, iar localnicii din Fes sunt numiti "Fassis" (adica cei mai ospitalieri), lucru care cu siguranta e adevarat dupa cum ne-au tratat gazdele.

Am inceput turul la Necropole, o cetate (baza militara) de unde vezi tot Fes-ul de sus. Cand m-am trezit cu imaginea in fata ochilor am avut furnicaturi si in talpa. Era exact aceeasi priveliste pe care o admirasem de atatea ori in filmul Clona, iar acum, la nici 1 an de atunci, eram acolo cu panorama in fata mea. Ma aflam pe un deal si in fata mea vedeam Fes-ul, care se intindea ca intr-o vale, pe marginea unui rau (care acum era secat). Centrul istoric era un conglomerat de case albe, cu acoperisuri plate, de la distanta asta nu vedeam drumurile zici ca toate casele erau lipite si se inghiteau una pe alta. Doar Moscheile mai faceau nota discordanta prin minaretele lor inalte, patrate, cu mozaic verde inchis si zidurile ce inconjurau centrul precum orasele medievale de la noi. Poate pentru atii imaginea asta era dezolanta, totul arata vechi si deprimant intr-o zona arida, uscata de arsita soarelui, dar pentru mine a fost primul meu vis maret de calatorii implinit. Eram mai fericita ca niciodata si deabia asteptam sa ma avant in labirintul de stradute din centrul istoric.Inainte sa plecam aruncam o privire peste dealurile din spate despre care tanarul ne spune ca sunt rodul celor mai bune smochine, masline si rodii din Maroc.

fes-maroc-necropole-panorama

D.p.m.d.v cel mai contrastant oras din Maroc, e Fes. El insasi e impartit in 2 lumi diferite,  iar mediul inconjurator e si el diferit de Fes. Dar sa va explic mai bine:

Aseara, cand am ajuns in Fes, am fost izbita de bulevardul central cu multe benzi, plin de fantani arteziene, muzicale, colorate, mobiler urban ultra modern, magazine cu haine ultima moda, restaurante de lux, masini mari, negre si fumurii. Oameni plimbandu-se pe arterele principale ale orasului in liniste, sub cerul instelat si o adiera placuta de 28-30 de grade.
Acum, am coborat in oras si ne plimbam si noi pe bulevardul destul de lung, facem poze si simtim cum luam foc la 45 de grade. Dar aici nu e Fes-ul acela pe care vreau eu sa il vad asa ca astept cu mare nerabdare sa ajungem in capatul bulevardului si sa intram in Medina  (centrul istoric). Si de cum pasesc pe strazile labirintice simt ca am pasit in alta lume. Totul e atat de diferit, de ireal. Zici ca joc intr-un film si e plin de decoruri. Oameni in varsta, femei ce se inghesuie in hainele lor ponosite, ruine, magazin langa magazin, muzica orientala la maxim, vanzatori grabiti sa te inhate-n buticul lor, sa-ti explice, sa-ti arate, sa-ti vanda! Oricum, orice, banul sa iasa! Strazi late, apoi inguste, apoi si mai inguste, magari, femei ce-si cara plasele, chiar oalele pe cap, batrani cu barba, negustori ce-si duc marfa pe magari, printre oameni, plase, culori, jeleba, muzica, multa muzica, nebunie totala!!!! Si am mers, prin piata de fructe, de aur, de henna, de miere, prin toate, am intrat in case vechi, am salutat localnicii, am mancat nuga, am gustat toate maslinele de pe tarabe, ne-am ratacit de 100 de ori, adica asa am fost de la inceput .... Pierduti in timp si spatiu!

fes-maroc-bazar

Am ajuns acasa buimaca de cap, nici nu mai stiam daca tot ce am vazut a fost vis sau realitate. Eram zapacita total. Zici ca nu traisem, fusese doar un miraj. Vroiam sa ma intorc acolo din nou sa verific daca asta era realitatea. Sa fiu mai atenta, sa observ mai multe, sa stau si sa privesc. Sa inteleg ....
Regretam enorm ca trebuie sa parasim Fes-ul, aproape ca-mi venea sa plang ca sunt acolo dar trebuie sa ne urmarm traseul spre Nord. E greu sa te gandesti ca ai sa mai revii candva, chiar daca iti propui, distanta dintre Maroc si Romania e mare, chiar si din Casablanca in Fes e ceva. Trebuia sa depun ceva efort ca sa ajung din nou in Fes dar eram mai hotarata ca niciodata. Si evident, in stilul meu caracteristic, dupa exact 1 an, m-am intors!

Thanks for visiting,

Am locuit 1 an in Maroc citeste jurnalul aici --> MAROC
Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!
Inca de la inceputul anului am fost contactata de agentia ViaRomania pentru o noua colaborare sub forma unei noi vacante. Circuitul Castelele Bavariei ce l-am facut impreuna anul trecut a fost un succes si au spus ca doresc sa continuam colaboarea, astfel pot spune ca aceasta e cea mai longeviva si placuta colaborare fiindca imi da posibilitatea sa aleg ce mi se potriveste lasandu-mi in accelasi timp libertate de exprimare.

Citeste si jurnalul  de calatorie >>> Circuit Castelele Bavariei

vacanta-turcia-sau-croatia

Asadar tot anul am copt vacanta asta, gandindu-ma mereu la ea, dar fiind mereu nehotarata. In primavara am vrut sa trimit un mail cu confirmarea pentru un circuit in Croatia. Pe cand sa o fac prietena Mary mi-a propus o vacanta cu ea in Olanda. Circuitul a picat.
Cand m-am intors din Olanda m-am hotarat pentru un circuit in Praga, perioada fiind propice, la inceput de vara. Nici nu am visat bine ca sotul meu m-a anuntat ca mergem in Barcelona pentru cei 6 ani de casnicie. A picat si planul cu Praga.
A venit vara, cand am zis pas circuitelor fiind prea cald, dar parca ce bine se potrivea un sejur in familie in Grecia sau Malta. Doar ca sotul meu nu a primit concediu asa ca ne-am multumit cu un city-break in Ungaria.

Iar acum, la inceput  de toamna sper sa ajung totusi intr-un circuit cu ViaRomania! Pe ultima suta de metri vreau  sa ma "inrolez" intr-un circuit, dar sunt nehatarata, Croatia sau Turcia? Amandoua mi le doresc la fel de mult! Croatia pentru parcul national Plitvice si Dubrovnik, Turcia pentru Pamukkale si Cappadocia! Sunt entuziasmata fiindca ambele sunt destinatii noi pentru mine. In final orice aleg e ok! Am intrebat numerosi prieteni insa tot nu au reusit sa incline balanta. Unii sunt pro Croatia, altii pro Turcia! In Croatia mi-e groaza putin de preturi care am auzit ca au facut boom in 2014 si nu mai e deloc o destinatie ieftina! In Turcia mi-e groaza de distantele lungi ce vor fi strabatute in mare parte in autocar! In rest ambele destinatii mi-ar fi imposibil sa le "fac" pe cont propriu din cauza mijloacelor de transport in comun nu foarte prietenoase prin partile astea.

colaj-turcia
colaj-croatia

De aceea va intreb pe voi: Larisa, Maria, Corina, Bogdan, Georgiana, Cyanilla, Nice, Andra :), Mihaela Anghel, Mihaela Pojogu, Cami, Mihai si toti calatorii ce urmaresc Enciclopedia calatorului independent

Turcia sau Croatia? Voi ce ati alege si de ce?
 
Fiecare comentator primeste un link in urmatorul articol cu Discutii Turistice

Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)

Jurnale de calatorie

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Cititori care au ales sa se aboneze